Sunday, January 20, 2008

Când n'are bolovanu' umbră


Zî dă vară ... la câmpie ... cam pă la sfârşitu' conacului dîntâi.   

Satu' e aproape pustiu, dar nu că l'ar fi mistuit vreun foc or război să fi trecut prin el.

Să te dumireşti, e musai să te sui niţăl pă casă şi faci privirea roată.. ehh ş'acu zî matale ce vezi ?

- Păi ce să văz taică?  iete lumea ca furnicili pă câmpuri care mai dă care mai abitir pă lotu' lui să termene prima sapă. 

După cum vă spusăi, era lume pă câmpuri cât ţînea luminâ vorba aceea zî dă vară până'n sară. 

Da' ce crezurăţ ? că lucrează  'neştire ?  să mai şi hodineşte lumea , şi asta să'ntîmplă pă la nimiez.

La nimiez ...  lumea vine dă la câmp agale ... parcă nu'i grăbeşte nimica. 

Ba io zîc că ar cam avea dă ce să zorească : ba că stă lighioanili alea nebăute apă dă dimineaţă, ba ca le e şi lor foame, ba ca afurisita asta de arşiţă le topeşte cămaşile după ei, ba că  vaca aia mugeşte dă dimineaţă dă o auzîi io dân cămp ; 
- că deh Gheorghe,  dă dimineaţă când plecaşî la câmp daduşi pă la butoiu cu ţuică ... nici nu îţi lăpadaşi izmenili că te bagaşi cu capu'n damigeana ... ce credeai ?
 că să mută damigeana  piste noapte ? , zîse Gherghineaţa către rumânu ei în timpu 'ncare să'ntorceau dă la câmp dînspre Oşta Mare

După cum vă spusăi era arşită ... arşită şi pă uliţă şi supt salcâmu'  dân spatilii casii mari
unde e neşte verdeaţă dân aia dă nu te'nţapă şi uite că poci să te aşez şi tu ca omu' după ce muncişi juma' dă zî. 

Păi s'aşază omu' la umbră ... da bag samă ca nu venii acasă dor să stea tolănit.

Păi cum altfel ?  Nici nu s'aşază omu'  niţăl că'l şi strigă muierea :
- Nu ţ'ar fi ruşine! om bătrân ... cum intraşi pă poartă dor îţi aruncaşi pălaria şi te lungişi'n iarbă

Între timp muirea, pusă tigaia pă foc şi lua neşte frunze dân gradină să mai toace la raţili alea
şi coprinse doi pumni dă boabe, să dusă în mijlocu' curţii şi'ncepu' : - Gîrii, gîriii, gîriii, pui mamî pui, hai la mama ia şi avusă grijă să strige : - Du'te şi tu până la răzoarili alea dă mai jumoale neşte verdeţuri să le'aruncăm în tigaie 
suite'n cuibar ! or mai fi trântit găinili alea vre'un ou să'l aruncăm piste verdeţuri că pusăi tigaia aia pă foc ... 

Şi multe altele să întamplau la nimiez, în satu' Colţu, în anii copilăriei mele...numa' copiii aveau alte trebi, da vi le spui în povestirea care urmează.

Saturday, January 5, 2008

Dă sărbători...

Bună zîua ... boieri dumneavoastră. Bine vă găsîi sănătoşi.

Bă taică nu mai zgîriai neam pă blogu' ăsta deh...trebuieşte să ai o anume sîmţîre să aşterni lucrurili dă valoare ale satului.

Acuş dă sărbatori fusăi acas la Colţu.

Datinili dă Craciun, dă prin părţîli noastre, să pierdură  întocmai cum pierzi trenu' dă Roşiori
să te duci gară la Miroşi  şi rămîi ca prostu cu brînza'n găleată...şi te uiţi lung cum iese fumu' 
şi să răsfiră dea lungu cîmpii:  niţăl în stînga spre 
colţenari... o ţîră în dreapta spre burdenari.

E cam aşa să uitau oamenii în lungu' uliţii în noaptea dă colindeţe. 
Bă şi nu venea niminea ... ptiu! aştia mai bătrînii începură ... apăi taică
pă vremea mea plecam cârduri,cârduri şi ne era aşa drag să mergem cu colindeţele...

Işea lumea la poartă cu felinaru' şi da la fieştecare câte un pahar dă vin şi gogoşi calde
paică atuncea erau scoase dîn coptor dă să ridica aburu' gogoşilor când dăsfăcea a bătrână coşu'  întocmai cum scoţa locomotiva când mergeam la târguieli la Pitesti. 

Da ce că ... luam macatu' d'acas că nu să mai încăpeau colindeţili. 

Ia... ia taci mă, că paică să auzî ceva ... ia ieşi mă până'n tindă dă te uită ... 
VENIRĂ CU COLINDU' BRE !!! sânt pân capu' uliţii
 pă la alu' Mamahanu.

O scânteie străfulgeră sufletul ălor din casă ş'o bucurie sfântă le pătrunsă în inimi
VENEA CINEVA SĂ LE COLINDE CASA.

Adă mă merili alea dân coş, Costică mai pune câte un covrig că paică sînt puţîni. 

Atmosfera s-a luminat şi o căldură acoperea casa ...
dar nu mai bagaseră în foc... era căldura sufletească că vin vestitorii Naşterii ...
aşa cum veneau pă vremuri şi cum vor venii în fieştecare an.